Am ajuns la Trabzon, locul in care drumul nostru (si muntele) se intalneste cu marea. Marea Neagra. De la Trabzon pana la Rize unde ne propusesem sa ramanem peste noapte nu mai era mult. Problema e ca nu aveam rezervare pe nicaieri, de la Istanbul spre est parca nimeni nu mai lucreaza cu booking.com De asemenea lipsa insternetului e pe deplin simtita!
Rize, oras mare si frumos la mare, dar odata intrati in el, o nebunie, masini, aglomeratie, ne pierdem unul de altul. Si asta exact dupa ce i s-a terminat bateria lui Gino la intercom. De asemenea de la temperatura cu care am fost invatati prin munte, aici ne-am lovit o caldura de imi venea sa ma dezbrac de toate cele si sa ma intind pe jos.
In final gasim un hotel destul de in centru ...
A doua zi am fost treziti de slujba aia a lor care se auzea foarte tare de la megafoanele unei minarete aflate la doar cativa pasi de hotelul nostru. Treziti fiind, am coborat la masa (inclusa in pretul cazarii). De retinut doar untul ala "varsat" care era foarte bun si angajatul ala care era cu ochii doar pe noi din toata sala si pe ce puneam mana, venea el sa indrpete, sa verifice, sau sa completeze. Imi venea sa il bat!
Iesim putin in oras, facem si vreo 2 cumparaturi (eu o pereche de ochelari de soare si Gino niste incaltari). In baza faptului ca pana in Georgia la Batumi facem doar vreo 2 ore, abia pe la 12 plecam din Rize. Timpul parca a zburat imediat si iata-ne ajunsi la vama. Trecem de vama turca si suntem gata sa punem piciorul pentru prima data in Georgia.
Trecem si de vama georgiaana si iata-ne in Georgia. O harmalaie si o agitatie de nu credeam ca exista asa ceva. Am fost nevoiti sa stam putin pana am schimbat ceva bani (doar asa cativa, sa avem in caz de nevoie) si sa ne facem asigurari la motorete, ca Georgia nu e prinsa in RCA-urile din Romania. Pretul unei asigurari pe 10 zile pe motoreta este 20 de lari, asa ca am platit amandoi 60 de lari, ca asa e cand te repezi sa faci toate alea in vama, dai si 10 lari comision de om.
Ne indepartam de granita si parca lucrurile intra in normal, cu o singura exceptie: noul gps TOM-TOM al lui Gino, foarte bun pana acum, nu stia ca exista si o tara Georgia! El credea ca Georgia e doar statul din S.U.A. Asta ne-a cam fortat sa oprim la o benzinarie sa avem putin net. Am alimentat - 2,6 lari/litru (pana-n 4 lei) si am salvat cateva trasee pana la hotelurile care parea sa fie demne sa ne gazduiasca.
Dupa mai bine de o ora de ratacit in Batumi, cu un trafic infernal, ajungem sa ne cazam:
De afara nu arata cine stie ce, dar apartamentul (ca nu era camera) era chiar smecher. Cred ca era proaspat renovat si avea mobilier si electrocasnice noi.
Dupa ce am intins toate bagajele, am spalat cateva din haine si ne-am facut cate un dus, am iesit in oras. Cam complicat la restaurante, daca meniul nu e si in engleza si n-are nici poze, aia e!
Georgia are un alfabet unic, unul din cele 14 alfabete independente de pe lumea asta. Limba rusa este destuk de folosita, dar pe noi nu ne ajuta nici ea. Cu toate astea, nu am dat gres niciodata la restaurante, evident ca la ruleta, noroc chior. Prima seara in Batumi am mancat un fel de tocanita cu carne de porc,cartofi si multe legume. Dupa ce am mancat, am dat o tura prin oras, moment in care ne prindem si noi ca aveam cazare la 1 minut de mers pe jos fata de intrarea principala pe faleza, Ce pot sa spun este faptul ca am ramas uimit. Nu ma asteptam, mi-a lasat o impresia mult peste asteptari. La intrare era o fantana arteziana care dansa pe muzica, apoi palmieri, bambus, coloane, lumini, terase etc. Nu ne-am lungit prea mult pentru ca eram destul de obositi si oricum mai aveam o zi plina pentru Batumi, abia apoi urma sa plecam spre Ushguli.
A doua zi in Batumi ne trezim lejer, si o luam la pas prin oras (fara motorete de data aceasta) sa cautam un loc sa papam ceva si sa schimbam niste euro in lari/ In vama am schimbaat cu 3.10, aici ar trebui sa fie in jur de 3.25. Gasim si exchange si un restaurant cu specific turcesc, n-am stiut sa cerem mic dejun asa ca am mancat ce ni s-a adus, mai spre kebap asa. Am mai hoinarit putin prin oras, am mai oprit la o cafea si inapoi la cazare sa nu pierdem somnul de frumusete. Pe seara am iesit din nou, stiind acum pe unde , ce si cum. Am luat si aparatul cu mine, am filmat, am pozat, ne-am dat in tot felul de dracii, am mai baut o bere si pe masura ce ne intorceam spre "Old Boulevard", gandul era doar la Ushguli. Nu stiam exact la ce sa ne asteptaam, nici acolo, nici pe drum, dar nu mai aveam rabdare sa pornim.
A doua zi dimineata, nu stiam ce sa facem mai intai: bagajul sau sa stam in balcon sa ne uitam cum ploua?!
Strangem tot calabalacul, il punem pe motorete, ne echipa de ploaie si plecam.
Am mers cat am putut rezista fara cafea, apoi am oprit la o intersectie dintr-un sat, la un magazinas cu o masuta si umbrela afara ne-am asezat, am baut cafea, ploaia ploua, o frumusete! GPS-ul ne zicea ca mai avem 300 de kilometri si facem cam 6-7 ore.
Pana la Mestia, in afara de faptul ca s-a oprit ploaia si am mai alimentat odata, nu s-a intamplat nimic deosebit. In Mestia, de odata forfota de turisti, agitatie, oras viu! Cam ca in Predeal asa, asa era. Am oprit sa ne alimentam si noi. Aici meniul avea si poze si era si in engleza.
De la Mestia spre Ushguli 46 km cam doua ore. E clara treaba, trebuie sa ne tinem bine de motorete. Nu mergem prea mult si se termina asfaltul. Drumul greu, adrenalina mare, peisaje de iti taie rasuflarea... Nu am mai oprit nici sa facem poze pana nu am vazut indicatorul de intrare in loclitate.
USHGULI.
Pana aici totul bine, dar in localitate, in afara de drumul principal, asta de veniram noi pe el, restul drumurilor erau asa cat sa incapa o vaca cu un vitel, plin de pietre si pietroaie, si inclinat ca dracii. Cand am oprit prima data acolo unde GPS-ul n-a stiut ce sa mai zica, eram lac! Cu greu deslusim unde este OLD TOWER, acolo unde aveam noi rezervare, insa surpriza: nu mai avea camere... o incurcatura... Ne-a rezolvat in final, ne-a dat o camera in alta parte care avea si baie proprie. La acelasi pret: 35 gel. Dar pentru ca a prins momentul cand nu eram prea vii, nu ne revenisem de pe drum, a reusit sa ne convinga cumva, sa luam si cina si mic dejun. TOTAL: 60 gel de persoana. Mancarea de seara a fost foarte multa, si nu rea, dar mancasem foarte bine la Mesti. Asa se face ca ne-a umflat bine de tot. Asta e, se mai ntampla :)
Temperatura peste noapte parea sa se duca periculos in jos pana pe la 3 grade, iar cea resimtita, in jur de 1 grad. Pentru ca deja era tarzior, ne bagam la somn, intr-o camera fara incalzire, precum camera de la fata a lu' mamaie. Tragem o plapuma groasa pe noi si somn. A doua zi se anuntase si ploaie, asa ca am stabilit sa ne trezim dimineata, mancam, dam o tura repede prin sat si o luam din loc ca pana la Tbilisi avem de mers, nu gluma!
Daca de la Mestia pana la Ushguli drumul a mai fost cum a mai fost, de la Ushguli incolo s-a schimbat tare de tot. Nu cred ca am mai intalnit mai mult de 3 masini, iar pe jos cand pietroaie, cand noroaie, cand mai trecea cate un rau. Raurile care doar traversau drumul, mai erau cum mai erau de trecut, dar erau si altele care isi facuse albie pe drum. O frumusete, ce sa mai! Era ideal de cross, in nici un caz de ditamai vacile pe care le aveam noi si care mai aveau si cateva zeci bune de kilograme de bagaje.
Am filmat o buna bucata de drum pana cand am realizat ca eram plin de praf si sigur nu mai vedea nimic GoPro-ul. L-am inchis in ideea ca la prima oprire il curat si il repornesc, dar pentru ca adrenalina era ca o ploaie de vara, am uitat de tot de el.
Prima oprire a fost dupa vreo 2 ore dupa ce am plecat din Ushguli unde aam gasit prima asezare. Am baut o cafea cat ne-am odihnit putin si, in ideea ca ce era mai rau a trecut, am repornit la drum.
S-a dovedit ca nu era chiar asa, iar ce a urmat a fost la fel de rau, daca nu si mai si.
Urmatoarea oprire a fost dupa ce am dat de aasfalt si am reintrat in civilizatie.
Eram fericiti ca scapasem intregi, motocicletele ramasese in 2 roti permanent, n-am avut incidente neplacute. Desi aratau ca tractoarele cand le-a prins ploaia in brazda, motocicletele au stiut sa mearga la fel de bine si pe sosea cu viteza mai demna.
Sub podul pe care am oprit era un rau in care mi-am spalat cagula. Gino a incercat sa-si spele ghetele si s-a ales cu o tranta in apa!
Dupa inca vreo ora, ajungem la Kutaisi unde chiar putem spune ca civilizatia era in toi. Aici am oprit sa alimentam si am dat si noroiul jos de pe motorete.
Am intrat pe o bucatica de autostrada (noi speram sa ne duca pana la Tbilisi), apoi am iesit si abia dupa inca vreo ora de mers prin traficul halucinant, am intrat pe autostrada ce avea sa ne duca pana la Tbilisi. Chiar inainte sa prindem viteza, pentru ca incepea ploaia, am fost nevoiti sa oprim sa ne echipam. E bine totusi ca nu ne-a prins ploaia mai sus, ca nu stiu cum am fi scos-o la capat.
Ce am observat: autostrada luminata cap-coada! Initial am crezut ca doar la inceput, sau doar la bretelele de acces, dar nu, cap-coada. Si din cate becuri erau, pe toata lungimea (~100 km) doar doua becuri nu functionau!
Chiar inainte cu vreo 10 km sa intram in Tbilisi, am mai facut o mie de kilometri. 3000!
Cam asa a aratat aproximativ traseul de pe cea de-a III-a mie de kilometri
Rize, oras mare si frumos la mare, dar odata intrati in el, o nebunie, masini, aglomeratie, ne pierdem unul de altul. Si asta exact dupa ce i s-a terminat bateria lui Gino la intercom. De asemenea de la temperatura cu care am fost invatati prin munte, aici ne-am lovit o caldura de imi venea sa ma dezbrac de toate cele si sa ma intind pe jos.
In final gasim un hotel destul de in centru ...
A doua zi am fost treziti de slujba aia a lor care se auzea foarte tare de la megafoanele unei minarete aflate la doar cativa pasi de hotelul nostru. Treziti fiind, am coborat la masa (inclusa in pretul cazarii). De retinut doar untul ala "varsat" care era foarte bun si angajatul ala care era cu ochii doar pe noi din toata sala si pe ce puneam mana, venea el sa indrpete, sa verifice, sau sa completeze. Imi venea sa il bat!
Iesim putin in oras, facem si vreo 2 cumparaturi (eu o pereche de ochelari de soare si Gino niste incaltari). In baza faptului ca pana in Georgia la Batumi facem doar vreo 2 ore, abia pe la 12 plecam din Rize. Timpul parca a zburat imediat si iata-ne ajunsi la vama. Trecem de vama turca si suntem gata sa punem piciorul pentru prima data in Georgia.
Trecem si de vama georgiaana si iata-ne in Georgia. O harmalaie si o agitatie de nu credeam ca exista asa ceva. Am fost nevoiti sa stam putin pana am schimbat ceva bani (doar asa cativa, sa avem in caz de nevoie) si sa ne facem asigurari la motorete, ca Georgia nu e prinsa in RCA-urile din Romania. Pretul unei asigurari pe 10 zile pe motoreta este 20 de lari, asa ca am platit amandoi 60 de lari, ca asa e cand te repezi sa faci toate alea in vama, dai si 10 lari comision de om.
Ne indepartam de granita si parca lucrurile intra in normal, cu o singura exceptie: noul gps TOM-TOM al lui Gino, foarte bun pana acum, nu stia ca exista si o tara Georgia! El credea ca Georgia e doar statul din S.U.A. Asta ne-a cam fortat sa oprim la o benzinarie sa avem putin net. Am alimentat - 2,6 lari/litru (pana-n 4 lei) si am salvat cateva trasee pana la hotelurile care parea sa fie demne sa ne gazduiasca.
Dupa mai bine de o ora de ratacit in Batumi, cu un trafic infernal, ajungem sa ne cazam:
De afara nu arata cine stie ce, dar apartamentul (ca nu era camera) era chiar smecher. Cred ca era proaspat renovat si avea mobilier si electrocasnice noi.
Dupa ce am intins toate bagajele, am spalat cateva din haine si ne-am facut cate un dus, am iesit in oras. Cam complicat la restaurante, daca meniul nu e si in engleza si n-are nici poze, aia e!
Georgia are un alfabet unic, unul din cele 14 alfabete independente de pe lumea asta. Limba rusa este destuk de folosita, dar pe noi nu ne ajuta nici ea. Cu toate astea, nu am dat gres niciodata la restaurante, evident ca la ruleta, noroc chior. Prima seara in Batumi am mancat un fel de tocanita cu carne de porc,cartofi si multe legume. Dupa ce am mancat, am dat o tura prin oras, moment in care ne prindem si noi ca aveam cazare la 1 minut de mers pe jos fata de intrarea principala pe faleza, Ce pot sa spun este faptul ca am ramas uimit. Nu ma asteptam, mi-a lasat o impresia mult peste asteptari. La intrare era o fantana arteziana care dansa pe muzica, apoi palmieri, bambus, coloane, lumini, terase etc. Nu ne-am lungit prea mult pentru ca eram destul de obositi si oricum mai aveam o zi plina pentru Batumi, abia apoi urma sa plecam spre Ushguli.
A doua zi in Batumi ne trezim lejer, si o luam la pas prin oras (fara motorete de data aceasta) sa cautam un loc sa papam ceva si sa schimbam niste euro in lari/ In vama am schimbaat cu 3.10, aici ar trebui sa fie in jur de 3.25. Gasim si exchange si un restaurant cu specific turcesc, n-am stiut sa cerem mic dejun asa ca am mancat ce ni s-a adus, mai spre kebap asa. Am mai hoinarit putin prin oras, am mai oprit la o cafea si inapoi la cazare sa nu pierdem somnul de frumusete. Pe seara am iesit din nou, stiind acum pe unde , ce si cum. Am luat si aparatul cu mine, am filmat, am pozat, ne-am dat in tot felul de dracii, am mai baut o bere si pe masura ce ne intorceam spre "Old Boulevard", gandul era doar la Ushguli. Nu stiam exact la ce sa ne asteptaam, nici acolo, nici pe drum, dar nu mai aveam rabdare sa pornim.
A doua zi dimineata, nu stiam ce sa facem mai intai: bagajul sau sa stam in balcon sa ne uitam cum ploua?!
Strangem tot calabalacul, il punem pe motorete, ne echipa de ploaie si plecam.
Am mers cat am putut rezista fara cafea, apoi am oprit la o intersectie dintr-un sat, la un magazinas cu o masuta si umbrela afara ne-am asezat, am baut cafea, ploaia ploua, o frumusete! GPS-ul ne zicea ca mai avem 300 de kilometri si facem cam 6-7 ore.
Pana la Mestia, in afara de faptul ca s-a oprit ploaia si am mai alimentat odata, nu s-a intamplat nimic deosebit. In Mestia, de odata forfota de turisti, agitatie, oras viu! Cam ca in Predeal asa, asa era. Am oprit sa ne alimentam si noi. Aici meniul avea si poze si era si in engleza.
De la Mestia spre Ushguli 46 km cam doua ore. E clara treaba, trebuie sa ne tinem bine de motorete. Nu mergem prea mult si se termina asfaltul. Drumul greu, adrenalina mare, peisaje de iti taie rasuflarea... Nu am mai oprit nici sa facem poze pana nu am vazut indicatorul de intrare in loclitate.
USHGULI.
Pana aici totul bine, dar in localitate, in afara de drumul principal, asta de veniram noi pe el, restul drumurilor erau asa cat sa incapa o vaca cu un vitel, plin de pietre si pietroaie, si inclinat ca dracii. Cand am oprit prima data acolo unde GPS-ul n-a stiut ce sa mai zica, eram lac! Cu greu deslusim unde este OLD TOWER, acolo unde aveam noi rezervare, insa surpriza: nu mai avea camere... o incurcatura... Ne-a rezolvat in final, ne-a dat o camera in alta parte care avea si baie proprie. La acelasi pret: 35 gel. Dar pentru ca a prins momentul cand nu eram prea vii, nu ne revenisem de pe drum, a reusit sa ne convinga cumva, sa luam si cina si mic dejun. TOTAL: 60 gel de persoana. Mancarea de seara a fost foarte multa, si nu rea, dar mancasem foarte bine la Mesti. Asa se face ca ne-a umflat bine de tot. Asta e, se mai ntampla :)
Temperatura peste noapte parea sa se duca periculos in jos pana pe la 3 grade, iar cea resimtita, in jur de 1 grad. Pentru ca deja era tarzior, ne bagam la somn, intr-o camera fara incalzire, precum camera de la fata a lu' mamaie. Tragem o plapuma groasa pe noi si somn. A doua zi se anuntase si ploaie, asa ca am stabilit sa ne trezim dimineata, mancam, dam o tura repede prin sat si o luam din loc ca pana la Tbilisi avem de mers, nu gluma!
Daca de la Mestia pana la Ushguli drumul a mai fost cum a mai fost, de la Ushguli incolo s-a schimbat tare de tot. Nu cred ca am mai intalnit mai mult de 3 masini, iar pe jos cand pietroaie, cand noroaie, cand mai trecea cate un rau. Raurile care doar traversau drumul, mai erau cum mai erau de trecut, dar erau si altele care isi facuse albie pe drum. O frumusete, ce sa mai! Era ideal de cross, in nici un caz de ditamai vacile pe care le aveam noi si care mai aveau si cateva zeci bune de kilograme de bagaje.
Am filmat o buna bucata de drum pana cand am realizat ca eram plin de praf si sigur nu mai vedea nimic GoPro-ul. L-am inchis in ideea ca la prima oprire il curat si il repornesc, dar pentru ca adrenalina era ca o ploaie de vara, am uitat de tot de el.
Prima oprire a fost dupa vreo 2 ore dupa ce am plecat din Ushguli unde aam gasit prima asezare. Am baut o cafea cat ne-am odihnit putin si, in ideea ca ce era mai rau a trecut, am repornit la drum.
S-a dovedit ca nu era chiar asa, iar ce a urmat a fost la fel de rau, daca nu si mai si.
Urmatoarea oprire a fost dupa ce am dat de aasfalt si am reintrat in civilizatie.
Eram fericiti ca scapasem intregi, motocicletele ramasese in 2 roti permanent, n-am avut incidente neplacute. Desi aratau ca tractoarele cand le-a prins ploaia in brazda, motocicletele au stiut sa mearga la fel de bine si pe sosea cu viteza mai demna.
Sub podul pe care am oprit era un rau in care mi-am spalat cagula. Gino a incercat sa-si spele ghetele si s-a ales cu o tranta in apa!
Dupa inca vreo ora, ajungem la Kutaisi unde chiar putem spune ca civilizatia era in toi. Aici am oprit sa alimentam si am dat si noroiul jos de pe motorete.
Am intrat pe o bucatica de autostrada (noi speram sa ne duca pana la Tbilisi), apoi am iesit si abia dupa inca vreo ora de mers prin traficul halucinant, am intrat pe autostrada ce avea sa ne duca pana la Tbilisi. Chiar inainte sa prindem viteza, pentru ca incepea ploaia, am fost nevoiti sa oprim sa ne echipam. E bine totusi ca nu ne-a prins ploaia mai sus, ca nu stiu cum am fi scos-o la capat.
Ce am observat: autostrada luminata cap-coada! Initial am crezut ca doar la inceput, sau doar la bretelele de acces, dar nu, cap-coada. Si din cate becuri erau, pe toata lungimea (~100 km) doar doua becuri nu functionau!
Chiar inainte cu vreo 10 km sa intram in Tbilisi, am mai facut o mie de kilometri. 3000!
Cam asa a aratat aproximativ traseul de pe cea de-a III-a mie de kilometri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu