Trecem de Ankara pe centura ocolitoare (autostrada). Nu am apucat sa fac poze ca nu am oprit, in schimb pot sa spun ca e impresionanta. N-am vazut Manhattanul, dar asa cum imi imaginez eu, prin comparatie, aici erau mai multe Manhattanuri.
Am oprit undeva pe drum unde am mancat, apoi am cumparat ceva fructe. Au fost cele mai mari smochine pe care le-am vazut vreodata.
Desi am mers destul de intins, tot ne-a prins seara, chiar noapte, pe drum. Ajungem in final la camping, unde abia asteptam sa ne bagam la somn. Era in jur de 10 pm.
Am facut cortul repede, dar cand sa umflam salteau, pompa lui Gino, cu acumulatori fiind, nu era incarcata! Ce sa facem... muream de somn, dar nici nu ne tineau plamanii sa bagam cu gura.
Stabilim sa o lasam la incarcat sa dam o tura prin oras, ocazie cu care am luat niste bere la pachet si cate un kebap.
Intorsi in camping am baut linistiti cate o bere cat timp ni s-a facut controlul si apoi somn (adanc).
Dimineata ma trezesc buimac, galagie pe afara, parea ca bate vantul tare... Ma uit la ceas, aproximativ 6:30. Ce-o fi?! Scot capul din cort:
Il trezesc repede si pe Gino si fara sa ne gandim prea mult, ne-am luat telefoanele, aparat foto si fuga in afara campingului sa vedem mai bine. Privelistea incanntatoare, aveam gura pana la urechi pana ne-am dat seama ca eram in ismene si papuci, Motocicletele lasate deschise cu portofele si tot ce mai era pe acolo la vedere.
Dupa trezirea asta nu ne-am mai culcat la loc. Ne-am imbracat de oras si am plecat spre mic dejun si cafea.
Am dat de o terasa cu wi-fi unde am mai intrat in contact cu lumea, dar in acelasi timp am primit si un mesaj de la Vodafone prin care eram rugat sa imi verific costul suplimentar. 26.60 euro!!! Nu cred ca am avut telefonul pe date mobile mai mult de un minut.
Inapoi in camping ne mai bagam la o tura de somn. In hamace de data aceasta speram sa fie mai bine, dar nu am prins nici o ora de somn, venise soarele peste noi, asa ca am sarit in piscina. Mi-e mi s-a parut destul de rece, motiv pentru care nu m-am balacit prea mult.
Ne reechipam de oras si ideea lui Gino: luam orasul la pas cu motocicletele :) Vrem sa vedem si zonele mai putin pline de turisti.
Tot umbland incoa si-ncolo intalnim o pasarica si nu orice pasarica, SANDU PASARICA.
Nu am stat prea mult impreuna ca a doua zi urma sa plecam in cel mai lung traseu din toata excursia. In special ca timp, kilometri nefiind prea mult.
A doua zi, cu povestea invatata, ne trezim devreme sa vedem de la inceput cu procedeaza oamenii astia cu baloanele. Le aduc pe o remorca trase de cate un SUV, coliviile alea doar, ca balonul e impachetat intrun fel de geamantan mai mare. Le intind pe jus pe-acolo, cu niste ventilatoare foarte mari baga aer in ele si apoi cu arzatoarele incalzesc aerul sa se ridice.
Treaba asta incepe dimineata devreme se puca baietii de treaba, inainte de rasaritul soarele se ridica, un zbor dureaza cam o ora si costa intre 123 si 200 de euro, in functie de aglomeratie. In perioada asta era cam full, drept pentru care voiau 200 de euro de om, dar nu aveau locuri libere cat am stat noi. Si erau peste 100 de baloane!
Dupa ce s-a linistit treaba cu baloanele, treziti fiind, am zis sa si pornim la drum. Asa ca dupa ce am strans tot, la 7 ieseam din camping!
Oprim sa alimentam la o benzinarie care are si terasa, mancam ceva ca de mic dejun, si pornim la drum. Drumul destul de obositor pana la un moment dat, cand am intrat pe un drum de munte. Aici mai o curba, mai un peisaj, timpul trece repede si ne bucuram de drum si peisaj.
A doua mie s-a implinit intre Sivas si Trabzon, iar ca sa fie toate bune, in loc de 2000, motoreta mea a afisat 0.0. Nu s-a gandit japonezul ca un trip poate fi mai lung de 2000 km.
Cam asa a aratat traseul celei de-a doua mie:
Am oprit undeva pe drum unde am mancat, apoi am cumparat ceva fructe. Au fost cele mai mari smochine pe care le-am vazut vreodata.
Desi am mers destul de intins, tot ne-a prins seara, chiar noapte, pe drum. Ajungem in final la camping, unde abia asteptam sa ne bagam la somn. Era in jur de 10 pm.
Am facut cortul repede, dar cand sa umflam salteau, pompa lui Gino, cu acumulatori fiind, nu era incarcata! Ce sa facem... muream de somn, dar nici nu ne tineau plamanii sa bagam cu gura.
Stabilim sa o lasam la incarcat sa dam o tura prin oras, ocazie cu care am luat niste bere la pachet si cate un kebap.
Intorsi in camping am baut linistiti cate o bere cat timp ni s-a facut controlul si apoi somn (adanc).
Dimineata ma trezesc buimac, galagie pe afara, parea ca bate vantul tare... Ma uit la ceas, aproximativ 6:30. Ce-o fi?! Scot capul din cort:
Il trezesc repede si pe Gino si fara sa ne gandim prea mult, ne-am luat telefoanele, aparat foto si fuga in afara campingului sa vedem mai bine. Privelistea incanntatoare, aveam gura pana la urechi pana ne-am dat seama ca eram in ismene si papuci, Motocicletele lasate deschise cu portofele si tot ce mai era pe acolo la vedere.
Dupa trezirea asta nu ne-am mai culcat la loc. Ne-am imbracat de oras si am plecat spre mic dejun si cafea.
Am dat de o terasa cu wi-fi unde am mai intrat in contact cu lumea, dar in acelasi timp am primit si un mesaj de la Vodafone prin care eram rugat sa imi verific costul suplimentar. 26.60 euro!!! Nu cred ca am avut telefonul pe date mobile mai mult de un minut.
Inapoi in camping ne mai bagam la o tura de somn. In hamace de data aceasta speram sa fie mai bine, dar nu am prins nici o ora de somn, venise soarele peste noi, asa ca am sarit in piscina. Mi-e mi s-a parut destul de rece, motiv pentru care nu m-am balacit prea mult.
Ne reechipam de oras si ideea lui Gino: luam orasul la pas cu motocicletele :) Vrem sa vedem si zonele mai putin pline de turisti.
Tot umbland incoa si-ncolo intalnim o pasarica si nu orice pasarica, SANDU PASARICA.
Nu am stat prea mult impreuna ca a doua zi urma sa plecam in cel mai lung traseu din toata excursia. In special ca timp, kilometri nefiind prea mult.
A doua zi, cu povestea invatata, ne trezim devreme sa vedem de la inceput cu procedeaza oamenii astia cu baloanele. Le aduc pe o remorca trase de cate un SUV, coliviile alea doar, ca balonul e impachetat intrun fel de geamantan mai mare. Le intind pe jus pe-acolo, cu niste ventilatoare foarte mari baga aer in ele si apoi cu arzatoarele incalzesc aerul sa se ridice.
Treaba asta incepe dimineata devreme se puca baietii de treaba, inainte de rasaritul soarele se ridica, un zbor dureaza cam o ora si costa intre 123 si 200 de euro, in functie de aglomeratie. In perioada asta era cam full, drept pentru care voiau 200 de euro de om, dar nu aveau locuri libere cat am stat noi. Si erau peste 100 de baloane!
Dupa ce s-a linistit treaba cu baloanele, treziti fiind, am zis sa si pornim la drum. Asa ca dupa ce am strans tot, la 7 ieseam din camping!
Oprim sa alimentam la o benzinarie care are si terasa, mancam ceva ca de mic dejun, si pornim la drum. Drumul destul de obositor pana la un moment dat, cand am intrat pe un drum de munte. Aici mai o curba, mai un peisaj, timpul trece repede si ne bucuram de drum si peisaj.
A doua mie s-a implinit intre Sivas si Trabzon, iar ca sa fie toate bune, in loc de 2000, motoreta mea a afisat 0.0. Nu s-a gandit japonezul ca un trip poate fi mai lung de 2000 km.
Cam asa a aratat traseul celei de-a doua mie:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu